Opreste, Doamne, timpul...
Opreşte, Doamne, stol de rândunele,
Că iarăşi vine toamna peste noi
Şi ne găseşte de iubire goi
Şi visele...ah visele, ce s-o întâmpla cu ele...
Opreşte, Doamne, stol de păsări rare,
Ce-şi lasă cuiburile pradă iernii
Cum noi lăsăm iubirea pradă vremii
Şi visele...ah visele, şir de tristeţi amare...
Opreşte, Doamne, frunza să nu moară
Când păsări trec in zborul lor grăbit
Doar sufletul... covor îngălbenit
Şi visele...ah visele... s-au rătăcit pe-afară
Opreşte, Doamne, timpul nemilos
Că am uitat să ne trăim iubirea
Vedeam în tinereţe...nemurirea
Şi visele...ah visele... dar ce folos!!!
(Adascalitei Mariana)
Că iarăşi vine toamna peste noi
Şi ne găseşte de iubire goi
Şi visele...ah visele, ce s-o întâmpla cu ele...
Opreşte, Doamne, stol de păsări rare,
Ce-şi lasă cuiburile pradă iernii
Cum noi lăsăm iubirea pradă vremii
Şi visele...ah visele, şir de tristeţi amare...
Opreşte, Doamne, frunza să nu moară
Când păsări trec in zborul lor grăbit
Doar sufletul... covor îngălbenit
Şi visele...ah visele... s-au rătăcit pe-afară
Opreşte, Doamne, timpul nemilos
Că am uitat să ne trăim iubirea
Vedeam în tinereţe...nemurirea
Şi visele...ah visele... dar ce folos!!!
(Adascalitei Mariana)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu